Singuratatea cu tentaculele ei
Desface aripi in zbor ,
Se aseaza la masa si ne spune
Iar povestea
Cu au fost odata doua maini
Ce stingeau lumina in cartierul
Orbilor si o fata cu carlionti
din vita de vie in par ,
Maine se va trezi intr-o livada
Cu lumina din piept pe cer
Se va trezi mai ovala si cu ceva colturi
Isi va plati datoria fata de tristete
O ploaie va desprinde un rost din cele
Doua maini.
Defapt o mintise .
Paradisul moare oricand
Nu doar iarna.
Viata asta nu costa nimic
Daca o traiesti la comun
Ca mersul pe jos.
Da-i singuratatii cazanul cu lacrimi
Da-i focului toata cenusa sau mai bine
Restul impartirii anilor la viata
Nu te costa nimic
Sa-mi spui ca lumea e o clepsidra fara fund
Cand te uiti peste umarul meu
Vreau sa fiu realista cand tu zbori peste luna
Vreau sa iei un loc pe norul asta
Dar nu se poate , azi imi trag respiratia
mai aproape de mine ca niciodata
Nu mai e loc aici , nu vezi?
Ar fi trist totusi sa nu-ti dau tie
Transfuzia de licurici
Daca palpai ai si tu o casa !
