Ti-am spus de azi am sa imi sterg cosmarurile pe cearceafurile tale. Am sa le molipsesc de monstrii si tipete si delir.
Am sa ma dezlipesc de fiecare absenta a ta si o voi lipi strategic pe coltul din stanga patului tau.
Am sa uit cana de cafea undeva intre ura si dezindragostire.
Traiesc intr-o duna de nisip emotionala, incat orice sau oricine isi doreste sa ma atinga cu un gram sau doua de emotie, se murdareste si stie, nu exista loc de inceput, noi cei stransi de delir si pedepse nu plecam prea departe de dunele noastre.
Precum niste salbatici stam si ne uitam unul la altul lung. Apoi uitam sa cantam pentru ca oamenii nu vor sa auda.
Apoi refuzam sa vorbim pentru ca totul e deja prea confuz.
Apoi ne stergem de litere pe tot corpul cu nevrozele celuilalt.
Te rog, doar astazi, inchide ochii. Esti aici.
Suntem parte dintr-o margine de realitate.
Un pic mai rece.
Nimic.
Hai sa ne ghemuim in noptile altor oameni.
Hai sa crestem intr-o neputinta mai galbena,
Gand anemic si prea plecat.
Cover my heart
Cover it all
With pieces of glass and of darkness,
Don't call me back
Whisper love, undead, whisper it's silence.
