Most souls are ..No Go(o)D

Sub acoperisul orasului transparent ,

Unde anii sunt mult prea mici

Mai trece cateodata un om

Cu maini puternice mereu cu un

Sac agatat de umeri,in care tine tot

Soiul de jurnale…

Vorbind de iubirea incestuasa dintre

Soare si mare

Sau de primul sarut dintre jupiter si

Luna.

Mi se pare aproape absurd,

Eu mereu am umblat cu fluturi colorati

In par ..

Mainile mele au avut mereu tiparul

Mainilor tale ..

Mereu merg pe drumul cel mai scurt

Catre tine si mereu imi julesc

Neuronii si sinapsele..

Azi e neinteles.. vom aprinde felinarele

Si vom fugi..

In toracele unei siberii , calde ca o dupa-amiaza

De sambata in martie.

Intre doua statii de tramvai ,

Intamplari fericite pentru noi pleaca.

Vom adormi zambind intr-o fotografie

Colorata..acolo traim in tine si taceam

Expresiv cu o moaca: de nu plec niciodata!

Ce-ti mai face glasul bunicule ? Se aude la fel de puternic ,ca acum 6 ani ? Imi amintesc si acum cum glasul tau se combina cu unduirea plopului de langa acel mic parau , intr-o dumnezeiasca sinestezie..
Astazi mi se pare aproape cizelata sintagma : tara geme de prosti . Azi ii inteleg fiecare litera. Azi sarcasmul si-a facut culcus acolo unde nimeni nu a intrat cu adevarat niciodata , de parca as fi o rama , fara inima .
Spune-mi , comunici la fel de bine cu oamenii acolo cum comunicam cand eram copil? Eram un copil de doar 9 ani , cand mi-a pus un porumbel in palme .. Cand l-am tinut in mana , am tinut cerul . Am tinut chiar esenta lui , aerul lui , am tinut in brate tot ceea ce omul nu cunoaste niciodata cu adevarat . Atat de pur si atat de simplu
Pentru ca tu ai facut ca toate lucrurile sa para simple , mici si unconfundabile . Cum ma luai in carca ..si cum ma plimbai in masina aceea imensa .. si fragilitatea isi pierdea continutul se dizolva intr-o forta interioara , mai natural decat caderea unei frunze in prag de toamna.
Imi doream sa fie vara mereu , sa vii cu bratele incarcate cu fructe , fructe care se luptau pe masa pentru rolul principal in povestea verii copilariei . Fiecare vroia rolul principal : cel mai frumos mar , cea mai coapta cireasa , cea mai indrazneata corcodusa , si caisa cu cel mai dulce sambure . Fiecare era Hamlet , dar in loc de solilocviu , din pacate era vorba de aparteu.
Ce mai faci tu bunicule ? De aici , de jos te imbratiseaza cu totii.. si pietrele si plopul..te strigam totii cu mintea cand ne slabesc puterile , iar tu esti aici .. ai fost aici intotdeauna.

Despre mine . poezia de sub aripa stanga

Singuratatea cu tentaculele ei
Desface aripi in zbor ,
Se aseaza la masa si ne spune
Iar povestea
Cu au fost odata doua maini
Ce stingeau lumina in cartierul
Orbilor si o fata cu carlionti
din vita de vie in par ,
Maine se va trezi intr-o livada
Cu lumina din piept pe cer
Se va trezi mai ovala si cu ceva colturi
Isi va plati datoria fata de tristete
O ploaie va desprinde un rost din cele
Doua maini.

Defapt o mintise .
Paradisul moare oricand
Nu doar iarna.

Viata asta nu costa nimic
Daca o traiesti la comun
Ca mersul pe jos.
Da-i singuratatii cazanul cu lacrimi
Da-i focului toata cenusa sau mai bine
Restul impartirii anilor la viata
Nu te costa nimic
Sa-mi spui ca lumea e o clepsidra fara fund
Cand te uiti peste umarul meu
Vreau sa fiu realista cand tu zbori peste luna
Vreau sa iei un loc pe norul asta
Dar nu se poate , azi imi trag respiratia
mai aproape de mine ca niciodata
Nu mai e loc aici , nu vezi?


Ar fi trist totusi sa nu-ti dau tie
Transfuzia de licurici
Daca palpai ai si tu o casa !

dada

. . , .
, , .

, .

- ?

?
.

- -, .

,, .

poems are more than words

intr-o zi eu eram...

Intr-o zi un cântăreţ , mi-a testat incadescenţa rece numită Bach
Într-o zi un înger fără o aripă , mi-a testat planarea, viditatea numită decădere.
Într-o zi o oglindă , m-a întors cu faţa la ea să-mi măsoare căderea de tensiune de pe umbră.
Într-o zi tu , în papuci de casă , mi-ai măsurat într-o cană de cafea mundanul şi zaţul ochilor.
În aceea zi , eu mi-am desfăcut bagajele , am scos totul lăsând loc doar pentru cutia toracică.

Într-o zi cutia de ceai negru , mi-a testat zahărul de sub pungile de nisip ale ochilor plânşi 10cm cubi pe minut.
Într-o zi un test de personalitate , mi-a testat inutilitatea pe post de animal ..
M-aş fi mulţumit ca rezultatul să fie 100% bou.
Intr-o zi o cutie de ţigări , mi-a testat refuzul şi mi-a distrus arboraţia bronhiolară şi tuberculoza .
Într-o zi tu , cu flori la uşă , ai măsurat luna mai cu un inel . un kitsch de adaugat în fisurile plămânilor mei.
În aceea zi , prin trupurile noastre transparente se vedea imaginea radiologică a lumii.
A fost acolo întotdeauna.
Lumea e podul în care se crează opere de artă .
Podul cel mai jos din lume , pentru că sub Liliacul lui Strauss a înflorit o lagună.