Despre viciu
Poezia e singurul meu viciu,
ti-am soptit la ureche si am ramas priponita in ochii tai caprui.
Poezia? Nu fi naiva.
Poezia e viciul omul orb,omului canalie cu ochi de copil.
Da,poezia...spun sec ramanand in mainile tale 2 cani de cafea
Din care mi'am luat seva celor 3 ani de cand ne cunosteam
De ce plangi?intreaba el si se grabeste sa`mi stearga lacrimile
Fata mea e pictura neagra omul se plictiseste repede de alb asa'i?
Iarta-ma dar nu pot sa sparg mainile , cani, nu pot.
de ce?De ce ? cu ce ti'am gresit? da-mi canile si lasa-mi chipul alb
Nu totul se incheie aici si fata cu chipul alb si omul cu maini cani de cafea
Cad in maduva cerului striviti de linia orizontului la 3 dupa amiaza
A ramas doar masa la care si'au dus existenta 3 ani doar cu cafea
Si un bilet ; Ps:Aveti de platit restantele la lumina , plus consumatia de cafea
pe cei 3 ani ..
nu facem favoruri nici macar ingerilor cersetori chit ca sunt goi si frumosi.
semnat:Soarele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu