joi, 13 august 2009

Un fel de a fi


Cand eram mica eram un soi de Iona
Puneam intrebari si imi raspundeam singura
De ce isi schimba frunzele culoarea?
Probabil mama lor (copacul) ramane fara seva
Detergent , se murdaresc
Iar pamantul le spune
Veniti si va curat indata
Coborati din copac voi fi o perie minunata

Cand am mai crescut m-am indragostit
Pentru prima oara
A fost minunat tu cantai serenade absurde
Iar eu le credeam.Cand am iesit din colivia spirituala
Ne’am agatat de umerii orasului pana sus de tot
Ne’am lovit de cer in stanga si in dreapta
Mereu credeam ca cerul era undeva foarte sus
In sfarsit am copilarit si recopilarit acolo
Purtand in palme galaxii , pui de stele si
Cate o bucata de paine pentru omul de pe luna.

Cand m’am maturizat complet
Mi’am inghitit sufletul din neatentie
Si am mers pe o strada numita azi
Si ieri
Si maine
Nu am inteles totusi de ce..
Intr’o zi imi batea ceva in piept
Si ca sa vezi…era timpul
Care a batut de sfarsit de clipa
De sfarsit de ieri , azi si maine
SI neinteles si trist,
Am murit cu inima langa suflet,
Dilatatiile naïve provocate de
O piatra, o piatra deasupra genunchilor
Numita adoratie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fragmented Hope

  Sometimes we simply overdose on fragmented hope. Because we try to forget on the bottled antidotes we found in the sentimental value of ot...