duminică, 18 iulie 2010

Aer


Zambesc , cu acesti 2 nori de buzunar stransi intre degetul mic si inelar, te privesc si zambesc in continuare . Cum iti iei privirea de la mine ma uit in alta parte si incepe ploia.
-Ploua spui tu sec
-Da ploua si imi musc buzele ca sa nu plang.
-Uite ce fericita e ea si ma iei cu mana dupa gat.
Inghit in sec , da sunt fericita. Sunt atat de fericita ca ma doare . Eu tac si te intreb
Unde esti?
La capatul lumii. Tu?
La celalalt capat al lumii.
Te-am asezat pe un raft, camera mea e plina de tine , cearceafurile mele sunt pline de tine , podeaua e plina de semnele tale si peretii miros ca tine , aerul nu mai e ventilat si gata , tu esti aerul , semnul , cartea , cuvantul .
Da sunt abatuta. Mi se intampla des uneori . Nu stiu , ma opresc dintr-o data din gandurile la tine si e vid. Nu mai e alt gand . Apoi ma gandesc la actorie , ma opresc si nu mai apare un alt gand .
Cu mana desenezi cercuri pe mainile si picioarele mele. Sunt transparenta. I want to be painted black.
De ar exista un buton care sa imi reveleze transparenta mea la momentul x …ei…as vrea atunci o galeata mare de vopsea sa fiu un corp opac si atat !
Atat !
Da-ti-mi o vopsea neagra…
Acum…
Acum…

Un comentariu:

Fragmented Hope

  Sometimes we simply overdose on fragmented hope. Because we try to forget on the bottled antidotes we found in the sentimental value of ot...