luni, 4 aprilie 2011
Orez cu lapte in Praterstrasse
Trăiam între iad şi rai la propriu ,
eram supli , nervoşi , ne tăceam
cu o mătăsoasă duioşie unul pe altul ,
ne ştergeam coşmarurile,
ne făceam paturile , ghetele,
ne dam pe gheaţa ei de viaţă.
Uneori observam realitatea.
Atunci,ceva se ghemuia
în colţul cel mai umbros al casei
şi începea să ne scâncească la piept.
Era un pui de realitate, ca şi noi.
Singur şi trist, şoptea printre lacrimi.
Luaţi-mă şi pe mine între rai si iad !
Băltoaca asta în care trăiesc m-a obosit.
Nu-mi mai pot manca nici măcar orezul cu lapte,
nu mai are gust de atâtea gunoaie pişate,
de atâtea cuvinte îngâmfate şi reci.
Ce să faci cu un pui de realitate
care-ţi scânceşte la piept ?
L-am luat cu noi între rai şi iad.
Pare mai vesel de atunci
sau , oricum , mai echilibrat.
işi mănâncă pofticios orezul cu lapte
si , lucru rar la un pui de realitate,
visează cu ochii deschişi
şi se prăpădeşte de râs.
E molipsitor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fragmented Hope
Sometimes we simply overdose on fragmented hope. Because we try to forget on the bottled antidotes we found in the sentimental value of ot...
-
You are too much butter And I too little bread To spread The beauty From that silly head. Asa a inceput totul. Concluzie nu valiza t...
-
Întotdeauna am ştiut că iubiriile câştigate la loteriile cereşti nu sunt de păstrat, nu am ştiut să le păstrez . Mi-erau dragi , le ţineam ...
-
Welcome to the sanctuary. My name is Liz and I’m here to guide you on opening all the doors that lead to your inner soul. It may not be...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu