luni, 4 august 2014

Paper planes


Daca vei alege sa ma iubesti vreodata iubeste-ma precum iubesti piesa ta preferata sau tricoul tau de un rosu stins. Iubeste-ma cu grija si scrie-mi pe gene din cand in cand cuvinte necunoscute si deseneaza-mi pe coapse lumi imaginare deschise cu cheile iubirilor de inceput. Dezbraca-ma de mine si cauta un raspuns acolo unde intrebarea e prea dureroasa si insuportabila.

Daca vei gasi raspunsul, ma vei gasi pe mine cea adevarata, cea imbracata in alb alegand dementa dupa destinul implacabil. Te voi lua de mana si vom dormi. Mainile tale vor strange universul meu mic si mi-l vor calca si aseza pe un umeras, sa stea mai drept e usor cam stramb de la atata dragoste.

Imi amintesc de zilele cand te trezeai inaintea mea. Erai ca un avion de hartie ce prefera sa ramana asezat pe o masa decat sa zboare si sa ajunga la un moment dat sifonat. Dar te-ai sifonat de imbratisarile de la 3 dimineata, de amintirile mele si de locurile pustii.

Iti aminteai de ... Ea. Ea a incetat sa fie eu, cand ai aparut tu. De atunci nu mai eram femeie ci obiect in constructie. Ma pierdeam pe strazi, ma pierdeam prin sunetul pasarilor dimineata si ma pierdeam de noi. Noi cantareste prea mult iar cand am taiat din el am ramas cu un colt in sufletul de sus care doar incomodeaza. Cu un gram de suflet nu poti construi nici macar o jumatate de Eu. Ia-ti ramas bun.  A venit vremea sa pleci din mine. A venit vremea ca noi sa returneze un Eu mai mic si deformat, un eu care se refuza pe sine. Iti las tie visul cu insula noastra cu lumini spirituale, valsurile de ramas bun si randurile  invizibile care ti se agata de suflet si te fac sa le tii in brate pana la epuizare.

We shall no longer collide,
We shall no longer fight to fly,
I is no longer a luxury,
The more I tried to forget love,
The more I became it,
Unwrap your skin,
Let me in
Or even better out
My love is a paper plane 
Riding on a hopeless cold breeze
Wrecked are the wings
And the heart is torn,
An ordinary ride 
But no place to land.

My love was a paper plane,
Petrified it stands still,
On hope it glides,
On blood and steal.

Nothing remains... Not even I, when this plane forced a landing it was goodbye. My sight grew dark and my arms grew wea
k. It's easier to get by not having to fly nor speak.


Cu drag,
femeia de la capatul lumii

main tumse mohabbat karti hoon

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fragmented Hope

  Sometimes we simply overdose on fragmented hope. Because we try to forget on the bottled antidotes we found in the sentimental value of ot...