Din cand in cand era Marti

Iubitul meu de nicaieri cu trup de nicotina ,

Femeile isi aleg in general barbati frumosi , inalti , cu trupuri atletice . Mie intotdeauna mi-au placut cei cu trup de nicotina si cu fantani de fum izvorand din toracele lor cand clipesc .
Dar oricat de tentanta ar fi reluarea exercitiului de nesupunere cana mea de cafea insista in modul lui Rene Magritte ca nu este o cana de cafea ci un simplu simbol . De-ai vedea ce virgule mi-au crescut in par si cate ~ si : am in iris ..M-ai face nebuna si am dansa ca atunci ...Ai uitat ? De cand scrie in legislatia barbatilor aproximativ imaginari ca au dreptul sa uite ? Mai precis sa se uite ! Tu esti imaginar , prin urmare esti condamnat sa traiesti in intimitatea paginilor legislatiei .

Retrospectiva:

Cuvintele noastre erau risipite intr-o cana bantuita de entropie , avariile unei spiritualitati dizolvate in stereeotipie masurand in metri patrati sau cubi teoria nimicului .
Inainte sa te cunosc pe tine veneam de Nicaieri si eram Nimeni . Partea buna e ca si tu veneai de Nicaieri si erai tot Nimeni .
Cand ai plecat dorurile mele au ajuns sa se avarieze si sa ramana in urma doar rasina unui hybris limitat.
Sunt 143 de zile ,205920 de minute si nici o balanta care sa indice vreo urma de vindecare . Dar atunci cand chemi vindecarea ea se pierde in Atlantida si eu raman reprezentanta fetitei cu ochii de apa si cenusa in par care la prima intalnire cu realitatea s-a lovit de pometii ei si a inceput sa rada ( ca sa se vindece mai repede rana ).

Revenind:

Nu traiesc niciodata mai mult decat trebuie , fac economie cand vine vorba de respiratii si fug atunci cand risc sa devin un tabloul agatat de peretii mintii cuiva.
Permanent am incercat sa reconstruiesc din ramasitele lui ieri un azi care sa stie sa mearga bine pe cele doua picioare si niciodata nu am reusit . Acelasi actor inadaptat cu copite care se chinuie sa mearga inainte , pentru ca inainte e mereu dureros. A merge inainte e ca si cum ai merge odata pentru totdeauna desi ipocrizia situatiei sta in faptul ca fiecare om poarta o ancora cu el , chit ca ancora e un om sau lumina tremuranda a unei lumanari care nu demult purta pe ea credinta.

Lumini boeme cumparam !

Parca totusi ar fi fost mai util un dandy imaginar cu lumini in ochi si trup de caramizi.Ar marca reconstructia sa permanenta , vreau sa zic , macar ar fi vizibila . Vrei ceva nou ? ia si tu o caramida ! Il faci ori mai patrat , ori mai cubic si ii dai suflet numai cat sa ii ajunga .
Barbat caramida care se dezbraca inutil de pielea lui ...Barbat cu crapaturi care acopera stancile cu marginile sale , spectacol induiosator cu umbre rosii.

Inutil

Durere
Rabdare
Pasiune
Mila
Rutina
Banalizare
Intuneric rosu si pisici orbi

Nu...nici vorba , trupul meu nu s-a nascut odata cu tine . Nu ... noi nu avem loc sa ne inghesuim intr-o singura zi sa tragem jaluzelele si sa aspiram la tandrete . Tandretea nu a existat nicicand . Nu lumea nu sta in loc pentru noi si nici noi nu am stat nicicand in loc pentru ea .
Nici un gest de salvare , atunci cand trupul trecutului iti va tremura firav in palme . Uita , iarta si opreste-te,deseneaza-ma si sterge tot ce e mai bun , lasa-mi doar gandul ,fumul si sexul si hai sa privim la luna ca pentru ultima oara , sa ne certam si sa profitam de rotunjimile ei.
Seara asta e mai trista cand nu sta cocotata pe umerii tai iar azi totul se opreste aici . Definitiv.Categoric .
Ai auzit de moartea femeii in mine ? I-am dat o coala si un desen , a desenat o fereastra ..Cea din mine care vroia sa se arunce, s-a aruncat.

IN mine inca mai traieste copilul mic cu gheare de grifon , din cand in cand mai apasa cu gheara lui scarboasa pe carnea mea si ma sluteste . Dar tu nu ai vazut-o. Copilul murdar cu gheare de grifon se naste numai cand incaperile trupului tau erau fosforescente si reci.Copilul mic si negru imita cate un mort pe care il mai vede in vis si se stramba in toracele meu . Mereu isi serbeaza ziua cu cate un batranel pierdut prin cripta unei sticle de vodka .
Copilul murdar nu pleaca niciodata fara carnea mea intre unghiile sale . Apoi fuge si calca pe ape nevazute , imi poarta numele si il zice mortilor de pe strazi la intamplare . Ultimul lui prieten erai tu . Cand va vedeati mancati din viata pe saturate si stateati desculti in carnea mea , nemiscati si calzi privind prin fereastra intamplarile neintamplate si taind la intamplare din cresterea mea . Am crescut in R si I , intuneric rosu a fost mereu , din cauza voastra am crescut stramb si gresit si mi-a placut.

Ai sa uiti , ai sa te grabesti si nu ai sa mai ingrijesti semnul numelui meu . Voi rugini in tine , nu te ingrijora rugina nu va decupa nimic din tine , poate doar semnul inserarilor noastre.
Intre noi e un munte de rugina , prin care trece un tren , iar vatmanul purta un nume solemn de mefistofel

O briza jignitoare

Ce caut eu in viata mea ? Ce cauti tu in luna mai ? Am gasit urma pasilor tai acum mult timp pe plaja mintii mele . Nu stiam ce cautai atunci , nu stiu ce cauti acum prin cutiile goale ale imaginatiei mele .

Isi purta umilinta cu o distinctie aparte
Nimeni nu ar fi banuit ca nu si-a inlocuit corzile in 20 de ani.
Nu o facuse si nici nu intentiona sa faca.
Esti dezacordata i-ar fi spus cand o vedea dezgolindu-si noaptea de pe trup .O sa vina o zi in care nu vei mai trai in un anotimp ci intr-o ploaie permanenta , va veni ziua in care te vei bloca si te vei ascunde in cutia cu nasturi de pe soba cautand raspunsuri fara legatura cu intrebarea de la care plecasei.
In aplauzele multimii orice planta pamanteana si-ar dori sa isi infinga radacinile in edenul provizoriu al unui Cineva .

Ii placea sa rada si sa spuna ca atunci cand se face mare va fi alchimist. In fond cine sa nu isi doreasca sa studieze alchimia lacrimii.
Ai dreptate , "acum ,asta sunt: o anomalie!
-o jumatate de om !
Din dimineata aceea, m-am scindat fara leac.
Sunt si nu sunt.
O jumatate din mine-i minciuna;
Partea care nu se mai vede
e cea adevarata.
(Jumatate de om , Ovidia Babu)

Sunt sadica din cand in cand dorul de uman are un gust de sange atat de bun , si plansul cel mai umil se varsa in sangele tau sub forma unui Nil mai nobil .
Iarta-ma obscuritatea , iarta-mi neintelesul , eu nu m-am nascut aici , sufletul meu s-a nascut ghemuit sub umbrela de ploaie a unui om prea grabit , care vorbea prea mult prea la imperfect ..

Inca sunt convinsa ca Dumnezeu a cheltuit prea multe celule ... Sunt zile in care te simti ca o cheltuiala genetica inutila in care isi doresti sa vina cineva si sa iti dea rezolvarea ta matematica pe o foaie , stearsa , reorganizata .
Nu , aici nu ma cunosti , aici foaie e a ei . Aici coala , aici hartia e refugiul unui eu masochist care pastreaza mereu distanta regulamentara fata de cuvintele indragostite si se rezuma la taceri ..
Mi-am imprimitat toate tacerile pe perna ta , ca o pata , ca o arsura pe creier.

Secretul ? Nimic nu e aici- Ma pipai si nu ma gasesc
-cand nu exist sunt perfecta-"Nora Iuga"

Ruina

Trunchiul tau din spini s-a altoit pe realitatea mea din petale cenusii de ceata . Ai ramas aceeasi pata morbida pe care am cunoscut-o intr-o intersectie aglomerata . Purtai incaltari grele si purtai pe umarul drept zambetul meu trecator si pe umarul stang refuzul si fuga .
Te-am inteles si eu as fugi . Si eu as fi la fel de speriata ca tine daca ar veni o umbra , s-ar transforma intr-un verb incandescent si mi s-ar lipi de suflet .
Cu ce drept ? As trai in ilegalitate recunosc , mi-as asuma dreptul de a ma gandi liber si curat la tine zilnic chiar daca asta ar desfinta orice alte drepturi pe care le am .
In lumea ta in care totul e redus la materialitate , sperantele sunt pietre iar o femeie indragostita trebuie sa se roage sa fie iazul in care arunci pietrele si pui dorinte ...

Orice barbat cauta femei care ii semene fericirea la poarta gandurilor sale , eu ti-am semanat mereu cenusa , mereu ti-am adus ramasitele focului pe care il aprind zilnic la aceeasi ora. Inchid ochii dar tu ti-ai pus o pluta de luni bune pe iazul meu si nu vrei sa pleci de acolo . Absenta ta nu vrea sa plece de langa desi o alung cu tot focul si cu tot fumul . I-am innegrit lemnul si cu toate astea gustul absentei tale nu e negru .

Singurul poem de dragoste a fost : "Iti mai aduci aminte cand te jucai de-a Apocalipsa cu mine ? Cand imi numarai zilele/si asa putine / pe bile care nu aduceau niciodata norocul ?
E straniu dar s-a nascut omul care numara ceata si sangeriul zorilor mele . S-a nascut omul care mi-a zambit pentru ca i-am semanat cenusa la poarta in intunericul lui Decembrie.

De atunci pana acum ma tot gandesc, ca am sa-ti apar intr-un vis pe care dimineata in tine il sapa . Miniscula parte a lumii , femeie inutila care sta spanzurata cu coatele pe singura stea a Siberiei tale.

Orez cu lapte in Praterstrasse

Trăiam între iad şi rai la propriu ,
eram supli , nervoşi , ne tăceam
cu o mătăsoasă duioşie unul pe altul ,
ne ştergeam coşmarurile,
ne făceam paturile , ghetele,
ne dam pe gheaţa ei de viaţă.

Uneori observam realitatea.

Atunci,ceva se ghemuia
în colţul cel mai umbros al casei
şi începea să ne scâncească la piept.

Era un pui de realitate, ca şi noi.

Singur şi trist, şoptea printre lacrimi.
Luaţi-mă şi pe mine între rai si iad !
Băltoaca asta în care trăiesc m-a obosit.
Nu-mi mai pot manca nici măcar orezul cu lapte,
nu mai are gust de atâtea gunoaie pişate,
de atâtea cuvinte îngâmfate şi reci.

Ce să faci cu un pui de realitate
care-ţi scânceşte la piept ?
L-am luat cu noi între rai şi iad.

Pare mai vesel de atunci
sau , oricum , mai echilibrat.
işi mănâncă pofticios orezul cu lapte
si , lucru rar la un pui de realitate,
visează cu ochii deschişi
şi se prăpădeşte de râs.

E molipsitor.

I have seen ...the sunset

Eu am vazut apusul si nu mai e nimic de facut.

Nu ma simt foarte bine azi. Parca nu imi ajunge carnea sa exprim ce vor semnele de punctuatie de pe cutia toracica. Ma bantuia zilele trecute imaginea omului cu varsta care tindea spre infinit si pleoapele ce mereu priveau spre cer . Mersul lui lacom si sagetile iesindu-i de sub muschii fetei tradau un om pe care il cunoscusem acum 8 ani . Iti vine sa crezi bunicule ca au trecut 8 ani ?
Unde e moaca ingereasca de 6 ani cocotata chiar de tine in cires ? Ai grija "tataie" aseaza-te bine sau de nu , iti vor creste aripi din frunza si iar ma cearta "maica-ta" . Aripi de frunze am avut 12 ani si am reusit sa plutesc cu ele la fel de bine ca si cum as fi avut unele autentice . Uite ce fata ! Seamana cu "bunica-su" la aripa stanga si la profunzime , tarie nu prea are ea .
Nu intelegeam pe atunci de ce nu aveam tarie , adica imi juleam genunchii constant si incepusem sa renunt la plans , plansul devenise revolta , mi se parea firesc sa am acelasi spirit combativ ca si bunicul meu .

De ai sti bunicule de amorurile mele , ai rade cand mi-ai vedea viata sentimentala atarnata pe franghia de stors versuri a Marianei Marin cand uneori imi amintesc ca : " m-am tarat cu greu catre el , i-am slefuit fiecare secunda de iad . am fost partea buna a lucrurilor si a intamplarilor pana la el ." Ai rade apoi oare ? Ai rade stiind ca " aidoma unei cutii goale de conserva/ravnesc alunecarea in gunioul de la etajul 5 sau o zmeura din Edenul pierdut".
Ai rade ascultandu-mi versurile despre finalitate si niciodata despre inceput ? Ai gasi tu gunoaiele in care mi-am lepadat aripa ingereasca?
In fiecare zi cand ma duc sa imi intampin destinul iau clasica punga cu dulciuri si nuielusa din cuier , poate de data asta o sa il implor sa danseze cu viata mea pe scena potrivita intr-un eden provizoriu pe strada Sperantei.
Am sa implor , am sa cad in genunchi si am sa imi fac un "nume" ca fiind prima femeie care intra in istorie pentru automutilare , automutilare ingereasca .

Nici macar poezia nu ma mai cauta bunicule . Nici ea nu imi mai lasa sticla cu lapte in fata usii ...Ei , nici vorba despre biscuitii in forma de stea . Au murit stelele perisabile odata cu tine bunicule , stelele sunt acum osoase si se prezinta la usa de fiecare data ca niste militari aspri goliti de toate minutele plangerilor mele.
Am inceput sa nu ma mai gasesc ...Da , ma pierd ...ei si ?
La ultima incercare a comandamentului artistic am sa dau din brate , frunzele din aripi vor deveni subit crengi , crengile tulpina si tulpina radacina . Asa se moare .Asa mor "actorii" prin inradacinare ...
Bunicule asa apar copacii ...toamna.
Eu am sa te mint , totul e o inventie , dar e noul meu organ -lipsa stapanarii de sine.

Încredere

N-am incredere în mama.
A intrat în viaţa mea fără să ştiu şi
Va pleca fără să ştiu.
Viaţa ta are nevoie de mâini puternice
Nu de trădări brutale , mi-a spus
O să vă certaţi de la bani
O să faceţi copii care vor suferi
O să divorţati pentru nepotrivire de caracter
Ai cunoscut doar bărbaţi care pleacă
Nici unul nu şi-a pus pentru tine sufletul de duminică
Nici unul n-a fost de partea ta
Bărbaţii !
Bărbaţii sunt un şir de chirurgi în săli de aşteptare răcoroase
Cu fundulari vii
Numai cine moare de multe ori ştie să trăiasca odata , i-am spus
Mă dau în vânt după oamenii care suferă
Da,ştiu , sunt un spectacol înduioşător
Am destinul unui port aproape de mare
Prietenii se duc dracu'
Casele se duc dracu'
Viaţa mea se duce dracu'...
Ei şi ?
Nu mă cunoşti îndeajuns , i-am spus
Adevărul ?!
Va ramâne între noi
Toate vor sfârşi în vre-un fel.