Siamo stati puniti
di non aver saputo
restare da soli
Marguerite Yourcenar
Din coma spirituala nu te trezesti niciodata , asta mi-ai spus cand eram copil cu limbajul tau usor rudimentar . Cand eram mici invatasem amandoi jocurile cu pestii cu fesuri si castelele din cuvinte ... Eram atat de mici incat stateam amandoi in bratele marii si totul era betie ludica.
Dar tu ai plecat si eu tot continuam sa fac semne pe autostrada din tine si nici o masina nu oprea niciodata , mai tarziu am aflat ca ii platisei pe toti numai sa nu ma aduca inapoi . Erai de parere ca totul se cumpara . Dupa cateva luni probabil o sa aflu ca ai vandut amintirile si cutia crapata in care le tineai .
Invata-ma sa cant inca odata ... Mai poti ? Mai poti cultiva cateva acorduri in scoarta mea ?
Asadar sunt sterila , asadar nu exista un drum pe care sa te poti intoarce , intotdeauna drumurile au mers spre tine si acum ...
I know it's great to be holy but isn't it lonely ? Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre interiorul uman , ce este straniu e ca am ajuns la aceeasi concluzie .
Ce frumos ar fii ca interiorul uman sa fie facut din corzi , corzi multicolore . Am devenii cu totii oameni talentati si am stii sa cantam la un instrument ciudat , al carui pret nu il stie nimeni si sa cantam la acest instrument chit ca nu il avem mereu la indemana .
De doua zile nu ma opresc din ascultat Yann Tiersen si de doua zile pocalul imaginatiei este gol . De doua zile am piedut cheia spre tine .Hai schimba-ma , schimba-ma pana cand ma faci din rosu tot rosu si din alb tot alb , ia-mi acordurile de pe coaste si alcatuieste din mine un pian cat mai sangeros , un pian de purpura peste se astern mainile tale de marmura.
Sparge tot lutul din mine , ca nu exista tot ce vedeai tu in mine .
Cand ajunsese acasa toate luminiile erau stinse . Era doar o lumanare rosie pe masa , ea cu o tigara in mana si un pahar de vodka . Purta o rochie verde , patata si rupta . De ce ai stins toate luminile ? Ce e cu tine in tot acest intuneric ?
-M-am gandit sa fac economie , sa sting toate luminiile in mine , pentru ca in definitiv sunt ieftina si rece , lumina imi face rau .
El nu intelegea , credea ca ea acceptase situatia , ca se multumea sa fie impreuna separat , credea ca nu ii era sila de toata situatia. Credea ca il iubeste cand il detesta si se detesta pe ea ca nu pusese capat dinainte sa inceapa totul . El credea ca ii umple singuratatea , dar ceea ce era claritate cand era singura devenea obscur cand venea el .
Iar miroseau peretii a el si becul imprastia lumina ochilor sai stranii de scortisoara . Din perdele nu mai ieseau molii ci fluturi iar in buzunarul de la piept se adapostise un licurici adormit .
A fost minunat , tot ce s-a petrecut cu acel licurici , avea un zambet de eu nu ma mut niciodata de aici , avea o caldura de sambata dimineata pe aripi si kriptonita pe epiderma .
Au fost tare fericiti , intr-o zi ,pe cand ea dormea , o lumina de primavara l-a stropit pe aripi ...i s-a parut atat de calda incat i-a lasat bucatitile de kriptonita pe perna si a plecat .
Unde ?
In lumina .
Iar drumul catre soare era un drum fara intoarcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu